<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>Data Privacy Blog &#187; dreptul la imagine</title>
	<atom:link href="http://dataprivacyblog.tuca.ro/tag/dreptul-la-imagine/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>http://dataprivacyblog.tuca.ro</link>
	<description>Ţuca Zbârcea &#38; Asociaţii</description>
	<lastBuildDate>Mon, 05 Jul 2021 10:30:10 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>hourly</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>1</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=4.1.38</generator>
	<item>
		<title>Cât de legală este publicarea online a numelor datornicilor persoane fizice?</title>
		<link>http://dataprivacyblog.tuca.ro/165/</link>
		<comments>http://dataprivacyblog.tuca.ro/165/#comments</comments>
		<pubDate>Thu, 17 Mar 2016 15:03:54 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[Țuca Zbârcea &#38; Asociații]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Data Privacy]]></category>
		<category><![CDATA[ANAF]]></category>
		<category><![CDATA[date cu caracter personal]]></category>
		<category><![CDATA[dreptul la imagine]]></category>
		<category><![CDATA[dreptul la viață privată]]></category>
		<category><![CDATA[lista rușinii]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://dataprivacyblog.tuca.ro/?p=165</guid>
		<description><![CDATA[Articol publicat de Avocatnet.ro în data de 17 martie 2016, cu opinii ale lui Bogdan Halcu, Managing Associate al Țuca Zbârcea &#38; Asociații. Autor: Alexandru Boiciuc. Materialul este disponibil aici &#8211; http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_42866/Cat-de-legal%C4%83-este-publicarea-online-a-numelor-datornicilor-persoane-fizice.html Cât de legală este publicarea online a numelor...<br /><a class="read-more-button" href="http://dataprivacyblog.tuca.ro/165/">Citeşte mai mult</a>]]></description>
				<content:encoded><![CDATA[<p><em>Articol publicat de Avocatnet.ro în data de 17 martie 2016, cu opinii ale lui Bogdan Halcu, Managing Associate al Țuca Zbârcea &amp; Asociații. Autor: Alexandru Boiciuc. Materialul este disponibil aici &#8211; <a href="http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_42866/Cat-de-legal%C4%83-este-publicarea-online-a-numelor-datornicilor-persoane-fizice.html">http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_42866/Cat-de-legal%C4%83-este-publicarea-online-a-numelor-datornicilor-persoane-fizice.html</a></em></p>
<h2 class="articleTitle">Cât de legală este publicarea online a numelor datornicilor persoane fizice?</h2>
<p>Începând din 2016, Fiscul trebuie să publice online şi lista datornicilor persoane fizice, nu doar cea a firmelor care au obligaţii fiscale restante, însă măsura poate fi considerată cel puţin discutabilă. În acest sens, pentru a vedea dacă noua obligaţie a organelor fiscale este în acord cu Legea protecţiei datelor personale şi cu Constituţia, am solicitat opiniile unor specialişti.</p>
<p>Până în 2015, organele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) au publicat pe internet, în baza legii,<strong> doar lista persoanelor juridice care înregistrau obligaţii fiscale restante</strong>. Din acest an, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură fiscală, <a href="http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_42564/Din-2016-%C8%99i-persoanele-fizice-cu-obliga%C8%9Bii-fiscale-restante-sunt-ad%C4%83ugate-pe-listele-publice-ale-datornicilor.html" target="_blank"><strong>obligaţia a fost extinsă şi pentru datornicii persoane fizice</strong></a>.</p>
<div class="articleBody">
<p><em>&#8220;Organele fiscale au obligaţia de a publica pe pagina de internet proprie lista debitorilor persoane fizice şi juridice care înregistrează obligaţii fiscale restante, precum şi cuantumul acestor obligaţii. Lista se publică trimestrial, până în ultima zi a primei luni din trimestrul următor celui de raportare şi cuprinde obligaţiile fiscale restante la sfârşitul trimestrului şi neachitate la data publicării listei&#8221;</em>, este prevăzut în Codul de procedură fiscală.</p>
<p><strong>Limita minimă</strong> de la care se face publicarea este de <strong>100 de lei</strong>, conform Ordinului ANAF nr. 558/2016, pentru datoriile la organele fiscale centrale. În cazul datoriilor la organele fiscale locale, limita minimă este stabilită prin hotărâre a consiliului local.</p>
<p>Pe lista datornicilor persoane fizice se includ <strong>prenumele şi numele </strong>debitorilor, <strong>localitatea domiciliului fiscal </strong>şi <strong>cuantumul</strong> efectiv al obligaţiilor fiscale restante. În maximum 15 zile de la achitarea integrală a sumelor, autorităţile elimină datornicii din lista publică.</p>
<p>Motivul pentru care autorităţile au recurs la această măsură este, potrivit Ordinului ANAF nr. 558/2016, <strong>descurajarea acumulării datoriilor persoanelor fizice către stat</strong>. Iar România nu este singura ţară care procedează aşa, după cum a afirmat, la solicitarea AvocatNet.ro, un specialist de la Ţuca Zbârcea &amp; Asociaţii (TZA).</p>
<p><em>&#8220;România nu este singurul stat care apelează la soluţia publicării datelor contribuabililor care înregistrează datorii faţă de bugetul de stat. Soluţii similare s-au vehiculat, spre exemplu, în Spania, Grecia sau Estonia, dar şi în mai multe state din SUA (între care Wisconsin, Kansas, Delaware şi Kentucky) sau în Taiwan. Autorităţile care au recurs la publicarea aşa-ziselor </em><em>«</em><em>name and shame lists</em><em>» (</em><em>în traducere, </em><em>«l</em><em>istele ruşinii</em><em>»</em><em> &#8211; <strong>n. red.</strong>) speră că vor reuşi să stimuleze achitarea la timp a debitelor fiscale. De altfel, acesta este scopul declarat şi de autoritatea fiscală română&#8221;</em>, a explicat <strong>Bogdan Halcu </strong>(foto stânga), managing associate la TZA.</p>
<h2><strong>Protecţia datelor personale este doar una dintre potenţialele probleme</strong></h2>
<p>Una dintre potenţialele probleme ce pot fi aduse în discuţie atunci când vorbim despre publicarea online a numelor şi a localităţilor de domiciliu ale datornicilor persoane fizice este protecţia datelor personale.</p>
<p><em>&#8220;Publicarea numelui şi a localităţii de domiciliu ale contribuabilului persoană fizică ridică probleme care ţin de protecţia datelor cu caracter personal. Astfel, publicarea unor asemenea date în condiţiile descrise în Ordinul ANAF nr. 588/2016 intră în sfera noţiunii de prelucrare a datelor cu caracter personal (&#8230;). Aşadar, <span style="text-decoration: underline;">trebuie respectate exigenţele prevăzute în legislaţia în domeniul prelucrării datelor cu caracter personal, chiar dacă datele ce vor fi publicate de către ANAF nu vor fi în toate cazurile suficiente cât să identifice persoana contribuabilului</span>. (&#8230;) Din această perspectivă, este interesant de văzut dacă modul în care se va face publicarea listelor datornicilor respectă garanţiile oferite de legislaţia în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal&#8221;</em>, ne-a spus Bogdan Halcu.</p>
<p>Specialistul de la TZA a atras atenţia că atât directiva europeană cu privire la protecţia datelor personale, cât şi Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date <strong>oferă garanţia proporţionalităţii</strong>. Concret, aşa cum se arată în Legea protecţiei datelor personale, informaţiile de acest fel trebuie să fie, printre altele, <strong>prelucrate cu bună-credinţă, adecvate, pertinente şi neexcesive prin raportare la scopul în care sunt colectate şi apoi prelucrate</strong>.</p>
<table border="0" cellspacing="4" cellpadding="4" align="right">
<thead>
<tr>
<th scope="col">Ce este o obligaţie fiscală restantă?</th>
</tr>
</thead>
<tbody>
<tr>
<td><strong>În această categorie de datorii sunt incluse atât obligaţiile fiscale pentru care a expirat termenul de plată, cât şi diferenţele de obligaţii fiscale principale şi accesorii stabilite prin decizie de impunere, chiar dacă pentru acestea termenul de plată încă n-a expirat.</strong></td>
</tr>
</tbody>
</table>
<p><em>&#8220;Mai întâi, <span style="text-decoration: underline;">este discutabil dacă publicarea numelui, a localităţii domiciliului fiscal şi a sumelor restante în sine este o măsură proporţională vizavi de scopul declarat</span>, acela de a descuraja acumularea de arierate bugetare. Autoritatea Naţională pentru Supravegherea Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a atras deja atenţia asupra faptului că practica publicării datelor contribuabililor nu ar satisface principiul proporţionalităţii. Apoi, chiar dacă am accepta că ideea de a publica datele contribuabililor datornici nu încalcă acest principiu, <span style="text-decoration: underline;">este din nou discutabil dacă se justifică publicarea datelor persoanelor fizice care datorează sume mici de bani</span>. Notăm că intenţia ANAF este aceea de a publica datele persoanelor fizice care datorează sume peste pragul de 100 de lei. Este destul de evident că o datorie de acest fel poate fi efectul unei omisiuni sau erori şi este greu de argumentat că o atare datorie justifică înscrierea debitorului contribuabil pe </em><em>«</em><em>name and shame lists</em><em>»</em><em>. Din acest punct de vedere, din nou se poate ridica problema proporţionalităţii datelor publicate vizavi de scopul urmărit de ANAF&#8221;</em>, a punctat avocatul, care a amintit că în 2010 Casa Naţională de Asigurări de Sănătate <strong>a fost amendată pentru publicarea &#8220;listei ruşinii&#8221; cu datornicii la fondul de sănătate</strong>.</p>
<p>Totuşi, măsura publicării online a numelor datornicilor persoane fizice<strong> poate fi considerată legală</strong>, din moment ce chiar Legea nr. 677/2001 îi dă, în mod indirect, legitimitate, aşa cum este de părere un alt specialist contactat de redacţia noastră.</p>
<p><em>&#8220;Eu interpretez că prelucrarea de catre ANAF (dezvăluirea către terţi prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod) a altor date cu caracter personal, cum ar fi numele şi prenumele debitorilor, <span style="text-decoration: underline;">poate fi efectuată în cazul de faţă în mod legal, întrucât prelucrarea este prevăzută în mod expres de o dispoziţie legală</span>&#8220;</em>, a afirmat, la solicitarea AvocatNet.ro, avocata <strong>Mădălina Moceanu</strong>.</p>
<p>Mai exact, actul normativ indicat stabileşte că <em>&#8220;prelucrarea codului numeric personal sau a altor date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală poate fi efectuată numai dacă persoana vizată şi-a dat în mod expres consimţământul sau prelucrarea este prevăzută în mod expres de o dispoziţie legală&#8221;</em>. În situaţia de faţă, <strong>prelucrarea datelor personale este prevăzută de Codul de procedură fiscală</strong>.</p>
<p><strong>Important!</strong> Conform Legii nr. 677/2001, este considerată <strong>prelucrare</strong> <em>&#8220;orice operaţiune sau set de operaţiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvaluirea către terţi prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alaturarea ori combinarea, blocarea, ştergerea sau distrugerea&#8221;</em>. Practic, <strong>datele personale</strong> reprezintă orice informaţii referitoare la o persoană identificată sau identificabilă.</p>
<h2><strong>&#8220;Lista ruşinii&#8221;, contrară respectului demnităţii umane şi dreptului la imagine</strong></h2>
<p>Bogdan Halcu a opinat că articolul din Codul de procedură fiscală referitor la publicarea online a &#8220;listei ruşinii&#8221; <strong>ar putea să facă pe viitor obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate</strong>, prin care să fie criticat pentru că <strong>nu </strong>respectă demnitarea umană şi dreptul la viaţă intimă, familială şi privată.</p>
<table border="0" cellspacing="4" cellpadding="4" align="right">
<thead>
<tr>
<th scope="col">&#8220;Dreptul la viaţă privată include şi dreptul la propria imagine, ceea ce înseamnă că, în baza Constituţiei, autorităţile sunt responsabile pentru respectarea imaginii cetăţenilor. Or, publicarea numelor contribuabililor pe «name and shame lists» nu face altceva decât să păteze imaginea acestora&#8221;</th>
</tr>
</thead>
<tbody>
<tr>
<td><strong>Bogdan Halcu, managing associate la Ţuca Zbârcea &amp; Asociaţii</strong></td>
</tr>
</tbody>
</table>
<p><em>&#8220;Publicarea numelui şi adresei de domiciliu pe listele ruşinii <span style="text-decoration: underline;">încalcă principiul ocrotirii demnităţii umane</span>. Apariţia unui nume pe acea listă creează impresia că persoana respectivă a săvârşit o faptă reprobabilă, iar societatea ar trebui să ia atitudine faţă de conduita contribuabilului datornic pe care lista respectivă îl plasează într-o categorie socială inferioară. În realitate însă, <span style="text-decoration: underline;">nu există niciun motiv pentru care un contribuabil care datorează bugetului de stat sume mici de bani ar trebui să fie supus oprobriului public</span>. Dacă admitem că datele din cazierul judiciar sunt protejate, şi ţinând cont că încălcarea legii penale dăunează mai grav societăţii decât neplata la timp a taxelor şi impozitelor, atunci este dificil de justificat publicarea unor atari liste. Statul are la îndemână mijloacele procedurale necesare pentru recuperarea sumelor datorate de contribuabili, astfel încât este greu de înţeles cum </em><em>«</em><em>demonizarea</em><em>»</em><em> datornicilor este o măsură necesară pentru ca statul să recupereze asemenea arierate&#8221;</em>, a menţionat specialistul de la Ţuca Zbârcea &amp; Asociaţii.</p>
<p>Totodată, avocatul a arătat că<strong> autorităţile au o obligaţie constituţională de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată a cetăţenilor</strong>, iar publicarea &#8220;listei ruşinii&#8221; nu face decât să le păteze imaginea: <em>&#8220;Dreptul la viaţă privată include şi dreptul la propria imagine, ceea ce înseamnă că, în baza Constituţiei, autorităţile sunt responsabile pentru respectarea imaginii cetăţenilor. <span style="text-decoration: underline;">Or, publicarea numelor contribuabililor pe </span></em><em><span style="text-decoration: underline;">«</span></em><em><span style="text-decoration: underline;">name and shame lists</span></em><em><span style="text-decoration: underline;">»</span></em><em><span style="text-decoration: underline;"> nu face altceva decât să păteze imaginea acestora</span>. Însuşi scopul declarat al măsurii (acela de a descuraja acumularea de datorii) poate pune probleme de constituţionalitate. ANAF justifică măsura într-o cheie punitivă: se speră ca publicarea acestor liste să descurajeze pe contribuabilii rău-platnici prin stigmatizarea acestora. Or, <span style="text-decoration: underline;">dacă autorităţile îşi fac un scop din stigmatizarea cetăţenilor, există dubii serioase cu privire la modul în care acestea înţeleg să protejeze dreptul la imagine al cetăţenilor</span>&#8220;</em>.</p>
<p><strong>Notă:</strong> AvocatNet.ro a solicitat Guvernului un <strong>punct de vedere oficial</strong> cu privire la potenţialele probleme ridicate de măsura publicării online a listei datornicilor persoane fizice. Răspunsul Executivului va fi adus în atenţia cititorilor cât mai curând după primirea acestuia.</p>
<h2><strong>ICCJ: Prenumele şi numele sunt date personale</strong></h2>
<p>Printr-o decizie publicată recent despre un caz referitor la cererile de acces la informaţiile de interes public, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a stabilit că prenumele şi numele unei persoane sunt date cu caracter personal.</p>
<p><em>&#8220;În interpretarea şi aplicarea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001 şi art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001, numele şi prenumele unei persoane reprezintă informaţii referitoare la date cu caracter personal, indiferent dacă, într-o situaţie dată, <span style="text-decoration: underline;">sunt sau nu suficiente pentru identificarea persoanei</span>&#8220;</em>, scrie în Decizia ICCJ nr. 37/2015.</p>
<p>Concret, judecătorii au apreciat că, atunci când un document include atât informaţii de interes public, cât şi date personale ale persoanelor fizice, acesta trebuie să fie făcut accesibil <strong>numai după anonimizarea datelor personale</strong>.</p>
<p><em>&#8220;În cazul cererilor de liber acces la informaţii de interes public, întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001, atunci când informaţiile de interes public şi informaţiile cu privire la datele cu caracter personal sunt prezente în cuprinsul aceluiaşi document, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiilor, accesul la informaţiile de interes public se realizează prin anonimizarea informaţiilor cu privire la datele cu caracter personal; <span style="text-decoration: underline;">refuzul de acces la informaţiile de interes public, în condiţiile în care informaţiile cu privire la datele personale sunt anonimizate, este nejustificat</span>&#8220;</em>, subliniază magistraţii.</p>
<p>Decizia ICCJ a apărut în Monitorul Oficial spre sfârşitul lunii ianuarie şi, de la data publicării, <strong>a devenit obligatorie pentru toate instanţele din ţară</strong>. Aceasta are ca scop asigurarea unei practici unitare a instanţelor judecătoreşti.</p>
</div>
]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>http://dataprivacyblog.tuca.ro/165/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>Dreptul la imagine în contextul distribuirii fotografiilor pe rețelele de socializare</title>
		<link>http://dataprivacyblog.tuca.ro/dreptul-la-imagine-in-contextul-distribuirii-fotografiilor-pe-retelele-de-socializare/</link>
		<comments>http://dataprivacyblog.tuca.ro/dreptul-la-imagine-in-contextul-distribuirii-fotografiilor-pe-retelele-de-socializare/#comments</comments>
		<pubDate>Fri, 16 Jan 2015 15:32:31 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[Bogdan Halcu]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Data Privacy]]></category>
		<category><![CDATA[date cu caracter personal]]></category>
		<category><![CDATA[dreptul la imagine]]></category>
		<category><![CDATA[Facebook]]></category>
		<category><![CDATA[liberă exprimare]]></category>
		<category><![CDATA[portret]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://dataprivacyblog.tuca.ro/?p=49</guid>
		<description><![CDATA[Acest articol a apărut în “Revista Română de Drept al Afacerilor” numărul 11/2014 şi este republicat cu acordul revistei. Explozia de popularitate a aplicațiilor de social media a înlăturat aproape în totalitate barierele comunicării de masă. Cu un slide și...<br /><a class="read-more-button" href="http://dataprivacyblog.tuca.ro/dreptul-la-imagine-in-contextul-distribuirii-fotografiilor-pe-retelele-de-socializare/">Citeşte mai mult</a>]]></description>
				<content:encoded><![CDATA[<p><em>Acest articol a apărut în “Revista Română de Drept al Afacerilor” <a href="http://www.wolterskluwer.ro/revista-romana-de-dreptul-afacerilor-2014/wolters-kluwer/revista-romana-de-drept-al-afacerilor-nr.-11-2014/" target="_blank">numărul 11/2014</a> şi este republicat cu acordul revistei.</em></p>
<p>Explozia de popularitate a aplicațiilor de social media a înlăturat aproape în totalitate barierele comunicării de masă. Cu un <em>slide</em> și două-trei <em>tap-uri</em> pe ecranul telefonului, utilizatorul Facebook poate distribui gânduri sau imagini de zeci de ori mai repede decât redactorii oricărei publicații și-ar fi închipuit nu cu foarte mulți ani în urmă. Libertatea de exprimare, augmentată de succesul aplicațiilor de social media nu înseamnă totuși renunțarea la sau limitarea protecției valorilor sociale tradiționale, inclusiv a dreptului la ocrotirea vieții private.</p>
<h1>I. Dreptul la imagine</h1>
<p>La nivel de principiu, captarea imaginii (fotografierea) unei persoane ori utilizarea acestei imagini (inclusiv prin distribuiri pe site-urile de socializare) sunt interzise în absența consimțământului prealabil al persoanei fotografiate, sau, în cazul minorilor, în absența consimțământului prealabil al reprezentanților legali. Totuși, dreptul la imagine nu este un drept absolut, iar fotografierea și utilizarea imaginii unei persoane sunt permise chiar în lipsa unui consimțământ prealabil atunci când acestea se fac cu bună credință în exercitarea altor drepturi fundamentale cum este, de exemplu, dreptul la libera exprimare.</p>
<p>Delimitarea dreptului la imagine de dreptul la liberă exprimare nu este un exercițiu simplu, iar instanțele de judecată sunt de multe ori puse în situația de a cântări atent limitele acestor drepturi fundamentale atunci când sunt chemate să decidă dacă utilizarea imaginii unei persoane satisface sau nu exigențele legale. În efortul de a trasa granița între dreptul la imagine și dreptul la liberă exprimare, legea și practica judiciară au definit câteva reguli principiale.</p>
<p>Fotografierea unei persoane aflate într-un spațiu privat, indiferent că acel spațiu îi aparține ei sau altei persoane, fără acordul acesteia, este de principiu interzisă, indiferent dacă este urmată sau nu de utilizarea acelei imagini sau înregistrări (art. 74 lit. c) din Noul Cod Civil). Mai mult decât atât, în condițiile Codului Penal<a href="#_ftn1" name="_ftnref1">[1]</a> fotografierea unei persoane aflate în spații private fără consimțământul său ar putea reprezenta infracțiune pedepsită cu amendă sau chiar închisoare.</p>
<p>La polul opus se află situația fotografierii / utilizării imaginii unei persoane surprinse într-un loc public în desfășurarea unei activități publice (artiștii care susțin un concert, sportivii care participă la un eveniment sportiv etc.) caz în care, de principiu, utilizarea imaginii persoanei respective fără acordul său nu încalcă legea dacă nu aduce atingere reputației ori demnității sale.</p>
<p>Situațiile cel mai des întâlnite și care generează conflicte legale sunt acelea când, fără acordul său, se utilizează imaginea unei persoane surprinse într-un loc public, însă în desfășurarea unei activități private (de exemplu, persoanele din publicul unui concert sau unui eveniment sportiv). Legea nu consacră regula conform cu care tot ce se întâmplă pe domeniul public poate fi filmat sau fotografiat. Dreptul la imagine ar suferi o restrângere nejustificată dacă el ar putea fi exercitat numai în limitele spațiilor private. Activitățile curente presupun deplasarea și prezența individului în spații și locuri publice, iar a considera că această alegere reprezintă o opțiune în sensul acceptării unei expuneri către publicul larg ar conduce la concluzia forțată că o persoană va putea să păstreze intimitatea activităților sale zilnice numai dacă ar rămâne în permanență în securitatea unui spațiu privat<a href="#_ftn2" name="_ftnref2">[2]</a>. Din acest motiv, fotografierea și utilizarea imaginilor cu activități private desfășurate în locuri publice sunt legale numai dacă înregistrările sunt utilizate cu bună-credință. Aceasta impune existența unui interes legitim<a href="#_ftn3" name="_ftnref3">[3]</a> care să justifice fotografierea și utilizarea, interes care trebuie să existe inclusiv la momentul fotografierii (de ex. surprinderea unor fapte nelegale). În caz contrar, utilizarea cu bună-credință este pusă sub semnul întrebării, iar persoana în cauză se va putea opune utilizării imaginii sale.</p>
<p>Într-o situație specială se află persoanele general cunoscute, fie deoarece ocupă o funcție care implică desfășurarea unor activități publice (de exemplu membrii Parlamentului, Guvernului și ai altor autorități publice), fie datorită domeniului în care profesează (actori, cântăreți sau alte categorii de artiști și persoane larg cunoscute). În primul caz, fotografierea și utilizarea imaginilor sunt mai permisive, notorietatea persoanei conferind o notă de „publicitate” activităților sale, corespunzătoare unei nevoi de informare mai acute a publicului larg. În cel de-al doilea caz, activitățile private ale persoanelor general cunoscute vor putea fi surprinse fără acordul lor dacă există un interes legitim al publicului larg de a cunoaște conduita acestora în timpul nealocat activității ce presupune expunere.</p>
<p>Reglementări similare există și în alte state. De exemplu, în Franța a fost sancționată situația în care imaginea unei persoane, surprinsă în public, a fost utilizată fără acordul său într-un context care urmărește să dea o altă dimensiune imaginii, plasând individul într-o ipostază diferită de cea inițială<a href="#_ftn4" name="_ftnref4">[4]</a>. De asemenea, instanța supremă franceză a decis<a href="#_ftn5" name="_ftnref5">[5]</a> că informarea publicului cu privire la consecințele unui eveniment trebuie să se facă cu respectarea demnității persoanei<a href="#_ftn6" name="_ftnref6">[6]</a>.</p>
<p>Jurisprudența franceză recunoaște la rândul său un regim special pentru persoanele publice<a href="#_ftn7" name="_ftnref7">[7]</a>; este prezumată existența consimțământului ca parte a activității publice sau profesiei, cu condiția ca imaginea să fie utilizată în scopuri de informare și non-comerciale. În aceeași notă, doctrina italiană susține principiul conform cu care publicarea imaginii unei persoane fără consimțământul acesteia este permisă atunci când subiectul este o persoană cunoscută, dacă publicarea este necesară pentru înfăptuirea justiției sau pentru realizarea unor interese generale ale societății<a href="#_ftn8" name="_ftnref8">[8]</a>.</p>
<h1>II. Distribuirea portretelor în general</h1>
<p>Fotografierea și distribuirea imaginii unei persoane fără acordul acesteia trebuie să se facă cu responsabilitate, astfel încât să se asigure un just echilibru între libertatea de expresie, nevoia publicului de informare și respectarea vieții private. O relație de prietenie între cel care utilizează imaginea și persoana vizată nu este de natură să „legalizeze” utilizarea imaginii primului fără acordul său, însă ar putea să aibă relevanță sub aspectul existenței unui acord implicit al persoanei portretizate.<a href="#_ftn9" name="_ftnref9">[9]</a> De asemenea, art. 76 din Codul civil prezumă acordul persoanei fotografiate pentru utilizarea imaginii sale atunci când respectiva persoană a oferit fotografia unei persoane despre care cunoștea că își desfășoară activitatea în domeniul informării publicului (de exemplu unui fotoreporter).</p>
<p>În plus față de cele de mai sus, publicarea fotografiei unei persoane constituie prelucrare a datelor cu caracter personal ale persoanei în cauză. În conformitate cu legislația specială în materia prelucrării datelor personale (Legea nr. 677/2001<a href="#_ftn10" name="_ftnref10">[10]</a>), persoanele vizate au dreptul să se opună prelucrării datelor lor (în cazul de față, utilizarea imaginii), putând obliga pe cel care publică imaginile în cauză să le șteargă. În măsura în care persoana vizată suferă o vătămare morală, iar încetarea utilizării imaginii nu este suficientă pentru a acoperi această vătămare, instanța de judecată poate obliga pe autorul utilizării să plătească daune morale. În plus, refuzul de a șterge imaginile relevante conform dispozițiilor instanței poate atrage obligarea celui în cauză să plătească o amendă stabilită pe zi de întârziere până la conformarea cu decizia instanței de judecată.</p>
<h1>III. Distribuirea portretelor în cazul particular al rețelelor de socializare</h1>
<p>Pe lângă considerentele de ordin juridic general expuse mai sus, rețelele de socializare au și condiții proprii referitoare la distribuirea de fotografii, inclusiv cele în care sunt portretizate persoane. În cele ce urmează vom analiza situația particulară a distribuirii fotografiilor pe Facebook, fiind rețeaua de socializare cu cei mai mulți utilizatori și, deci, cea mai reprezentativă.</p>
<p>Politica Facebook este, în linii mari, că utilizatorii sunt răspunzători pentru legalitatea conținutului postat. Cu titlu special, Standardele Comunității Facebook<a href="#_ftn11" name="_ftnref11">[11]</a> prevăd faptul că înainte să distribui conținut pe Facebook trebuie să te asiguri că ai dreptul să faci acest lucru, și totodată că nu trebuie să publici informațiile personale ale altor persoane dacă nu ai consimțământul acestora, ceea ce înseamnă că fiecare utilizator în parte trebuie să aibă consimțământul persoanelor fotografiate pentru a le distribui pe Facebook. Facebook are implementate și remedii pentru situațiile în care cerințele indicate nu sunt respectate. Mai exact, persoanele care se consideră lezate prin publicarea unor imagini fără acordul lor, au la îndemână posibilitatea raportării imaginilor<a href="#_ftn12" name="_ftnref12">[12]</a>. În cazul în care raportarea se întemeiază pe încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, exista două opțiuni: solicitarea ca utilizatorul să șteargă imaginea, sau raportarea către Facebook pe motiv că imaginea încalcă drepturile persoanei vizate. În cel de-al doilea caz dacă, în urma verificării, Facebook constată că într-adevăr au fost încălcate Standardele Facebook, atunci va înlătura imaginea respectivă fără a solicita implicarea utilizatorului care a distribuit imaginea.</p>
<p>O chestiune mai puțin perceptibilă utilizatorilor obișnuiți ai rețelelor de socializare este faptul că termenii și condițiile serviciilor respective pot prevedea faptul că utilizatorii acordă deținătorilor rețelei dreptul de a utiliza fotografiile postate. De exemplu, în 2013 s-a creat ceva vâlvă atunci când Facebook a propus modificarea condițiilor sale pentru a dobândi dreptul de a folosi conținutul utilizatorilor în legătură cu publicitatea făcută de terți pe rețeaua de socializare, însă limbajul foarte invaziv a fost modificat. La fel, termenii Instagram se doreau modificați în așa fel încât rețeaua (deținută tot de Facebook) să poată folosi fotografiile postate.</p>
<p>Este important de precizat că Facebook poate fi considerat spațiu public, cu unele nuanțări. Cea mai clară situație este cea în care postările au setarea de audiență ca „public”. Aceasta deoarece postarea respectivă devine accesibilă oricui, fie că vorbim de prieteni sau followeri cărora postarea le apare în fluxul de știri, de alți utilizatori care au un link direct la postarea respectivă, sau chiar persoane care nu sunt logate sau nu au cont de Facebook, și care găsesc postarea respectivă prin motoare de căutare sau linkuri postate pe alte pagini de internet. Practic, în momentul în care un utilizator distribuie ceva pe Facebook cu setare de audiență publică, diseminarea informației respective este teoretic nelimitată.</p>
<p>Situația mai puțin clară este cea în care utilizatorul are setarea de audiență limitată la prieteni. Într-o decizie recentă<a href="#_ftn13" name="_ftnref13">[13]</a>, Curtea de Apel Mureș a decis că <em>„rețeaua de socializare Facebook nu poate echivala, sub aspectul controlului mesajelor difuzate cu o căsuță poștală electronică”,</em> iar profilul personal pe Facebook <em>„chiar dacă este accesibil doar prietenilor adică unui grup restrâns de persoane, tot public este, oricare dintre „prieteni” putând distribui informațiile postate de titularul paginii, aspecte pe care reclamantul îl cunoștea”.</em> Cu alte cuvinte, în opinia instanței nici setarea de audiență limitată la prieteni nu modifică publicitatea conținutului distribuit, pentru simplul motiv că oricare dintre acei prieteni poate re-distribui conținutul în cauză. Raționamentul este însă discutabil pentru că, în cazul redistribuirii de către un prieten (B) unei poze pe care titularul (A) a distribuit-o prietenilor săi, redistribuirea lui B va fi vizibilă numai prietenilor comuni ai celor doua persoane (care aveau acces la conținutul cu pricina după prima distribuire), pentru toți ceilalți prieteni doar ai lui B apărând cel mult un mesaj care anunță că respectivul conținut nu este disponibil. Totuși, din motivarea Curții de Apel Mureș putem întrevedea și posibila rezolvare a problemei: dacă titularul restricționează audiența, în așa fel încât din punct de vedere tehnic să dispară posibilitatea redistribuirii<a href="#_ftn14" name="_ftnref14">[14]</a>, ar rezulta că acel conținut nu mai are caracter public.</p>
<h1>IV. Remedii pentru încălcarea dreptului la imagine prin distribuire pe rețele de socializare</h1>
<p>În măsura în care un terț folosește fără drept datele personale și/sau fotografiile unei persoane, există mai multe remedii de ordin juridic la care se poate recurge. Mai întâi, în ce privește protecția datelor cu caracter personal, persoana poate face plângere la Autoritatea Națională pentru Supravegherea Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, care poate face controale și aplica sancțiuni operatorilor din România care prelucrează contrar legii date cu caracter personal (cum este imaginea). În măsura în care operatorul de date este în străinătate însă, lucrurile se complică, mai ales dacă este în afara Uniunii Europene.</p>
<p>Pe de altă parte, Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe<a href="#_ftn15" name="_ftnref15">[15]</a> prevede că utilizarea unei opere (inclusiv fotografie) care conține un portret fără consimțământul persoanei reprezentate în acest portret și fără ca acest consimțământ să fie implicit, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei (suma se dublează în cazul persoanelor juridice care folosesc fără drept portrete în scop comercial). Constatarea și sancționarea contravenției intră în sarcina Poliției, către care trebuie înaintată plângerea de către persoana care se consideră lezată.</p>
<p>Bineînțeles, în toate cazurile persoana care consideră că a suferit un prejudiciu prin folosirea unei fotografii în care este portretizată se poate adresa instanței pentru a solicita încetarea vătămării și acoperirea prejudiciului suferit. Poate fi vorba atât de un prejudiciu material (cum este cazul în care fotografia ar fi folosită în scop comercial) cât și de un prejudiciu moral (atingeri aduse reputației, de exemplu).</p>
<p><strong> _____________________</strong></p>
<p><a href="#_ftnref1" name="_ftn1">[1]</a>   Conform art. 226 alin (1) din Noul Cod Penal: „<em>Atingerea adusă vieții private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere ori dependință ținând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.</em>”</p>
<p><a href="#_ftnref2" name="_ftn2">[2]</a>   În același sens, Curtea de Apel București reține în cuprinsul Deciziei 119/R/2009 că „<em>a considera că persoanele publice aflate în spații publice desfășoară în mod obligatoriu activități publice ar conduce la o limitare a prevederilor Legii 8/1996 </em>[decizia este dată în contextul reglementării anterioare, n.n.] <em>deoarece ar echivala cu protecția acestei categorii de persoane numai cât timp ele se află într-un spațiu privat, </em><em>chiar dacă în mod obiectiv acestea sunt nevoite să iasă din aceste spații (private) pentru desfășurarea unor activități necesare derulării vieții lor private</em>”.</p>
<p><a href="#_ftnref3" name="_ftn3">[3]</a>   În ceea ce privește analiza interesului legitim al persoanei care ar folosi fotografia și balanța între acesta și interesele persoanei portretizate, este relevant Avizul Grupului de Lucru Art. 29 nr. 06/2014 cu privire la noțiunea de interese legitime ale operatorului în temeiul articolului 7 din Directiva 95/46/CE (WP 217), disponibil la <a href="http://ec.europa.eu/justice/data-protection/article-29/documentation/opinion-recommendation/files/2014/wp217_en.pdf"><em>http://ec.europa.eu/justice/data-protection/article-29/documentation/opinion-recommendation/files/2014/wp217_en.pdf</em></a>.</p>
<p><a href="#_ftnref4" name="_ftn4">[4]</a>   Fotografierea unui copil în cadrul unui festival de folk este posibilă, chiar și fără acordul părinților, dacă el este surprins în acel context, în acea ipostază. În momentul în care poza inițială este transformată într-un portret, fotografia capătă o valență cu totul nouă, ce nu putea fi anticipată în mod rezonabil la momentul luării deciziei de a participa la festival, pentru care este nevoie de acordul părinților &#8211; <em>Cour de Cassation, Chambre civile 1, 12 decembrie 2000, 98-21.311.</em></p>
<p><a href="#_ftnref5" name="_ftn5">[5]</a>   Cour de Cassation, Chambre civile 1, 20 februarie 2001, 98-23.471.</p>
<p><a href="#_ftnref6" name="_ftn6">[6]</a>   Această limitare este consacrată expres în alin. (6) al art. 30 din Constituția României.</p>
<p><a href="#_ftnref7" name="_ftn7">[7]</a>   Cour de Cassation, 1ère Chambre Civile, 3 aprilie 2002, apel nr. 99-19852.</p>
<p><a href="#_ftnref8" name="_ftn8">[8]</a>   Luigi Tramontano, „Codice Civile spiegato”, decima edizione, pag. 81.</p>
<p><a href="#_ftnref9" name="_ftn9">[9]</a>   „<em>Le consentement donné par l&#8217;intéressé sur la diffusion de son image doit être interprété de façon restrictive. Ainsi, constitue une atteinte à la vie privée la publication de photographies ne respectant pas la finalité visée dans l&#8217;autorisation donnée par l&#8217;intéressé</em>”. Cass. Civ. 1ère, 30 mai 2000 (JCP 2001.II.10524, note Montels). Chiar daca in speță nu se menționează modul in care a fost dat acordul, considerăm ca raționamentul este pertinent pentru oricare din cazuri: utilizarea fotografiei trebuie să se păstreze în limita definită prin autorizare, fie ea expresă sau tacită; cu privire la cea tacită nu putem considera că ea ar avea un caracter general deoarece codul circumstanţiază scopul prin calitatea persoanei beneficiare, „în domeniul informării publicului”.</p>
<p><a href="#_ftnref10" name="_ftn10">[10]</a> Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulație a acestor date, publicată în Monitorul Oficial nr. 790 din 12 decembrie 2001, cu modificările și completările ulterioare.</p>
<p><a href="#_ftnref11" name="_ftn11">[11]</a> <a href="https://www.facebook.com/communitystandards"><em>https://www.facebook.com/communitystandards</em></a>.</p>
<p><a href="#_ftnref12" name="_ftn12">[12]</a> Mai multe informații se pot găsi pe pagina dedicată <a href="https://www.facebook.com/help/428478523862899"><em>https://www.facebook.com/help/428478523862899</em></a>.</p>
<p><a href="#_ftnref13" name="_ftn13">[13]</a> Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, sentința nr. 21 din 17 ianuarie 2013, disponibilă la <a href="http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3927/10654636/1/decizie-mircea-muntean.pdf"><em>http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3927/10654636/1/decizie-mircea-muntean.pdf</em></a>. Decizia a fost menţinută şi în calea de atac de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, printr-o decizie din 27 noiembrie 2014, încă nepublicată.</p>
<p><a href="#_ftnref14" name="_ftn14">[14]</a> Acest lucru se poate realiza prin restrângerea audienței la liste de prieteni sau la anumiți prieteni, cazuri în care (cel puțin în prezent) nici persoanele respective nu mai au posibilitatea redistribuirii.</p>
<p><a href="#_ftnref15" name="_ftn15">[15]</a> Legea 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial nr. 60 din 26 martie 1996, cu modificările și completările ulterioare.</p>
]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>http://dataprivacyblog.tuca.ro/dreptul-la-imagine-in-contextul-distribuirii-fotografiilor-pe-retelele-de-socializare/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
	</channel>
</rss>
